miercuri, 29 iunie 2011

Pe aici...

Ieri am fost un un Open house ecent... sincer nu prea stiu ce s-a intamplat acolo si de ce ne-am dus doar ca aveau de mancare, asa ca am facut ce orice roman plecat de acasa face.... mi-am pus burta la cale si m-am asigurat pentru toata ziua... Dar se intampla ceca ciudat aici, nu am pofta de mancare, adica mananc micul dejun.... mai bine o incep cu inceputul. Programul meu americam e diferit de tot ce se intampla acasa. Aici la ora 6-6.30 sunt treaz, dus si micul dejun, cereale cu lapte apoi imi fac pachetul pt la lucru. Munca de la 8-9 pana la 14-15 apoi plimbarea de dupa masa... Cina inainte de 20 si somn pe la 21-22. Ciudat pt mine, dar cred ca e mai sanatos si mai ok asa. Trebuie sa imi gasesc ceva de citit, o bicicleta ieftina, daca se poate gratis... pe aici gasesti, numai sa cauti si un aparat foto. Pana atunci ma plimb pe jos, cam 7-8km pe zi, incerc sa invat strazile si orasul, deja am invatat cateva nume de strazi si sa ajung acasa de prin centru sau de la lucru, ceea ce pe americani (colegii) ii cam mira pentru ca ei nu merg pe jos aproape deloc. In rest cam plictiseala atunci cand nu cunosti pe nimeni si nu poti ajunge prea departe decat atat cat poti merge pe jos.... As vrea sa merg la ocean pentru ca nu e asa departe, as vrea sa merg la Cape Cod care e undeva in sud si e foarte frumos acolo... Dar am vreme de toate astea. Pana atunci as vrea sa imi fac ceva prieteni pentru ca altfel am sa inebunesc de unul singur aici :)
So long...

duminică, 26 iunie 2011

Tara de peste alte tari

De partu zile (acum se scurge a 5-a) pe taramul fagaduintei si abia acum o amarata de postare pe blog.... Miercuri la 15.30 am aterizat pe aeroportul JFK, totul era in ceata totul trecea pe lanaga mine ca in vis, rupt de oboseala m-am asezat la cea mai mare coada pe care am vazut-o vreodata si am asteptat. Am asteptat sa imi vina randul la ofiterul pentru emigrari si sa imi puna stampila pe pasaport pentru a putea intra pe pamant american. In cele din urma minunea s-a intamplat si am iesit din aeroport sa caut trenul care sa ma duca la metroul care ma ducea la autobuzul cu care trebuia sa ajung la masina ce ma astepta sa ma duca la casa mea de aici din USA... si cu toate ca aveam ruta bine stabilita de acasa, din cauza oboselii m-am incurcat putin si am pierdut autobuzul asa ca a trebuit sa imi iau bilet catre cel mai apropiat oras; era deja tarziu, telefonul nu mergea iar eu eram asteptat la 40 de km de locul unde eram. Noroc cu Carmen care a sunat din Romania si le-a spus americanilor pe unde am nimerit sa vina sa ma culeaga :) (Multumesc). In cele din urma am ajuns "acasa", nedormit si pe drum de 24 de ore. Prima zi a fost crunta, daca aveam bani de bilet ma urcam in avion si plecam acasa. Acum e mai ok, dorul de casa e la fel dar am inceput sa deschid ochii si sa vad america. O america fara gunoaie, fara masini parcate pe trotuar, fara gropi, fara garduri la case, fara zgomot, dar cu oameni care iti zambesc si te respecta chiar daca se vede de la o posta ca nu este de-al locului. Locuiesc intr-un cartier retras si linistit, construit intr-o padure, plin de veverite, pasari si broaste testoase, cu lacuri si delusoare impadurite, cu case frumoase si linistite a caror peluza e tunsa parca la cel mai renumit frizer. Si prima impresie este... oricat de multi bani ai avea in Romania nu poti cumpara linistea si civilizatia de aici, nu pot decat sa ma gandesc ca acesti oameni sunt privilegiati ca traiesc aici. Nu, nu si eu, eu sunt de imprumut; familia mea e departe si nu ma pot bucura pe deplin de acest loc minunat. In fiecare zi invat ceva nou in fiecare zi descopar o particica noua din america. Sper ca in curand sa imi pot lua un aparat de folografiat si sa pun niste poze.

joi, 23 iunie 2011

De cealalta parte a norilor.


   Mi-a spus Florin dar am fost sceptic, privind micutul avion Saab 2000, ca voi avea parte de o decolare “intensa”. Chestia aia mica dotata cu doua turbopropulsoare Rolls Royce a avut o prestatie de masina de curse pe pista de decolare si in timp ce eram impins in scaun ma gandeam la ce alte surprise ma astepta in cele 2 ore si 20 de minute de zbor pana la Dusseldorf.
   De cealalta parte a norilor parea ca plutim peste un ocean alb cu valuri imanse de spuma. Am citi inainte de a pleca despre locuri pe care sa le vizitez prin tari straine dar dintre toate orasele lumii, natura ste cel mai bun architect. Imi pare rau ca nu am avut la mine un aparat de fotografiat sau o camera de filmat deoarece experienta a fost spectaculasa. 
   Acum, mai departe de casa decat am fost vreodata si cu doar un sfer de drum parcurs, sentimentele sunt de tot felul dar nu ma gandesc la nici unul in afara de faptul ca imi este dor de Alexandra…. J dor in sensul in care as vrea sa ies de aici si sa caut primul autocar, tren, avion, masina sau chiar sa o iau pe jos spere casa; nu ar fi pentru prima oara, dar acum, asa cum spunea si bunul prieten citat si mai sus, ceea ce fac nu fac pentru mine asa ca pentru ea, momentan nu pot sa ma intorc la ea. 18 luni sunt si multe si lungi si grele si in toate felurile, dar dupa ziua de azi vor fi mai putine cu o zi si, incet incet, se vor strecura in amintire si restul celor care au mai ramas cinci sute si cui ii mai pasa…

marți, 21 iunie 2011

Cat de departe e departe?

...nu stiu cati kilometrii sunt din Resita pana in Boston si asta pentru ca nu vreau sa stiu, mi-ar fi firca.... atatea mii??? dar ma intreb cat de departe este departe? daca e sa nu fim egoisti (da, sigur! :) ) am putea sa ne gandim ca facem parte dintr-un univers si raportand distantele "pamantene" la cele "universale" 1000 de km este un fel de nimic. dar daca sa zicem doua persoane ar fi la 1 km una de alta dar nu s-ar putea vedea sau comunica sunt mai departe decat cei despartiti de 1000 de km dar care au telefon, internet, etc? ....si ar mai fi ceva, cat de departe sunt doi oameni care nu s-au cunoscut niciodata dar locuiesc pe aceiasi strada si cat de aproape sunt doi oameni care se iubesc dar locuiesc pe continente diferite?

luni, 20 iunie 2011

A.M.R. 2 zile

Mai e putin pana departe. Masina, aeroporturi si avioane New York, autocare si trenuri si taxiuri si Boston si poate dupa 30 de ore de la plecarea de acasa un somn bun intr-un par normal intr-o tara altfel si prea departe de a mea. Ma plimb pe strazile din orasul natal si ma gadesc ca peste 48 de ore ma voi plimba pe cele din New York. Este un sentiment ciudat, emotia unui nou inceput amestecata cu dorul de familie si prieteni si cu distanta pe care mintea si sufletul se chinuie sa o cuprinda si inteleaga. Momentan nu pot decat sa imi imaginez dar in curand voi vedea ce gust are realitatea. Pe curand....