A new ending

am mai ucis o zi. nici nu stiu daca a fost lunga sau scurta, ar trebui sa o judec dupa cat de usor a trecut dar a trecut si nu mi-a lasat aproape nici un gust. am mai lasat cateva lucruri neterminate, altele nici nu mai are rost sa le incep pentru ca oricum nu mai am mult de stat... in urma cu 18 luni ma apropiam de un sfarsit, fara sa imi dau seama. abia cand am ajuns aici am realizat cum se simte atunci cand ceva se termina si chiar daca stiam ca peste 18 luni ma voi intoarce, atunci cand am ajuns prima oara aici am simtit ca tot ceea ce stiam si tot ceea ce am avut pana atunci se terminase. acum ma simt oarecum la fel, poate ca nu la acelasi nivel dar am reusit sa construiesc si aici o lume, de voie de ne-voie mai repede sau mai incet din iunie anul trecut am luat oarecum viata de la capat si i-am dat, fara sa vreau, un sens; pe care acum v-a trebui sa il abandonez cu totul. oameni care mi-au fost aproape nu am sa ii mai vad niciodata, locuri pe care am ajuns sa le indragesc nu am sa le mai revad, obiceiuri care au ajuns sa imi intre in sange vor trebui sa mi se dezobijnuiasca.....

si am sa ma urc intr-un avion sa privesc totul de sus pentru ultima oara... si gata. ma intorc acasa. 

din miile de ganduri, nu stiu ce a mai ramas. din tot ce am devenit nu stiu cat am sa aduc cu mine. nu stiu daca am renascut pentru a redevenii altceva sau daca doar am pus aceiasi existenta in suspans ramanad sa o iau de la capat. 

dar am avut mult timp, foarte mult timp, pe care mintea mea nici macar nu putea sa il priceapa si nu credeam ca am sa rezist, sincer, nu credeam! de cate ori am zis ca ma intorc nici nu mai stiu, de cate ori cautam bilete de avion pe net si spuneam tuturor, gata, eu nu mai pot, ma intorc! si tot de atatea ori am ramas. dar am fost mai linistit perioada asta si am invatat ca singuratatea nu imi prieste, chair daca uneori o mai caut. am invatat ca nu pot sta prea mult linistit chiar daca uneori mi-e sete de repaos (cum spunea eminescu). am invatat ca nu sunt razbunator. am invatat ca imi place ordinea si lucrurile simple, dar ca ma plictisesc repede ce orice este in jurul meu, mai putin de oameni. am invatat ca nu stiu sa renunt dar ca uneori renunt la mine. am invatat ca alcoolul nu ajuta cu nimic atunci cand esti trist si ca nu poti sa bei pentru ca sa uiti. am invatat ca mintea poate fi victorioasa asupra trupului, chaiar daca nu este mereu cea mai dulce victorie. am invatat ca pot sa traiesc fara nimeni care sa imi gateasca, spele, faca curat, sa ma astepte atunci cand ma intorc de la lucru, sa imi spuna "noapte buna" sau "buna dimineata", sa ma tina de mana sa ma sune doar pentru ca sa vorbeasca cu mine... dar ca nu imi este bine asa. am invatat ca pot sa scriu atunci cand sunt trist si cuvintele nu vor ramane mute, dar ca uneori pot fi prea trist pentru a mai scrie. am invatat ca imi place sa ii ajut pe cei de langa mine. am invatat sa franez cu piciorul stang, sa mananc homar si sa transfor milele in kilometrii fara calculator.... si toate astea nu or sa ma ajute cu nimic peste doua luni si ceva.

ramane sa iau totul de la capat si sa invat din nou.

A day at the office.

nu pot spune ca am un loc de munca greu, solicitant poate ca da. nu pot sa il compar cu ceva de acasa, nici din punctul de vedere a ceea ce fac nici al beneficiilor. in mare parte atmosfera este lajera, iar in rest foarte lejera dar nu in sensul in care poate fi confundata cu lipsa de responsabilitate sau de implicare ci din potriva sunt mai implicat in ceea ce fac decat in multe alte locuri in care am lucrat pana acum si asta ma invata multe. acum sunt in parc, alta data suntem la acvariu sau gradina zoologica sau pe stadion ori la muzeu chiar si la un parc de distractii si multe altele. totul e altfel si un altfel in sensul bun, acel sens in care toti suntem liberi sa ne exprimam sa evoluam si sa facem in asa fel incat sa fie mai bine pentru clientii nostrii si implicit pentru noi. probabil ca am sa plec de aici cu asteptari, sperand sa am parte de asa ceva si acasa. sper sa pot lua ceea ce este mai bun din experienta mea aici.
momentan inca o zi la birou... adica in parc de unde public aceasta postare, a fost o zi lunga ce a inceput la 6 dimineata si probabil ca se va termina in jur de 5 dupa masa, dar pana atunci e timp pentru putina relaxare pentru toata lumea.

Queen of rain

ploaua... prima zi din ceea ce prognoza (prezentat-a intr-o aplicatie la fel ca multe altele zilele astea) spune a fi o saptamana ploioasa. e un fel de primavara, cald, prea cald pentru aceasta perioada, copaci infloriti, inverziti... natura verde, vie, uda. miroase a iarba, flori, apa, lemn ud; cam ca si pe malul unui lac si toate astea imi amintec de saptamana in care am ajuns aici. era iunie dar temperaturile ridicate de anul asta au dat drumul amintirilor mai devreme si ma vad oarecum nevoit sa mai trec o data prin asta... o vara la mii de km de casa.