sâmbătă, 28 mai 2011

America din Romania

First U.S. experience at the american embassy..... ok, o zi la ambasada, trebuie sa incep cu o paranteza, acesta nu este un "how to get your visa" ci doar am sa incerc sa descriu ceea ce am trait eu acolo.
Toata experienta a inceput brusc si s-a terminat relativ repede. Programarea o aveam la 8.30, la 8 eram in fata consulatului unde am stat la o coada destul de mare, aprox 150 de persoane si parea sa am nici o sansa de a ajunge la timp, dar, lucru bun, nu se tine cont de ora. In rand, multi oameni, unii relaxati altii nu, unii pentru prima oara, altii cu o mai mare experinta in aplicarea pentru viza... si cu cat ma apropiam mai mult de intrare / iesire cu atat vedeam mai multi aplicanti iesind din consulat cu pasaportul in mana, deci fara viza. Nici nu stiu cum mi-a venit randul dar asteptarea mi-a fost mai placuta pentru ca am stat de vorba cu inca doi aplicanti, un tanar care mergea cu firma la care lucra in state si o draguta dar emotionata (bine cu totii eram) domnisoara care aplica pentru o viza turistica (ambii au primit viza asa ca :D). In interiorul consulatului totul a mers automatic, detectorul de explozibil, de metale, controlul actelor, o scurta asteptare, amprentarea si interviul cu ofiterul consular si "you qualify for the visa". Acolo, fata in fata cu ofiterul consular, the american dream a devenit relativ, un raspuns negativ si totul se termina acolo si au fost multi inaintea mea si dupa mine pentru care acesta a luat sfarsit la ghiseul consulatului. Am vrut sa aman creerea blogului pana dupa primirea vizei tocmai datorita acestei relativitati dar faplul ca am facut-o inainte este un fel de plus de incredere care ma duce cu gandul la cuvintele lui Coelho, daca iti doresti ceva cu adevarat tot univesrul... bla bla si se intampla.
America din Romania.... ? lume multa, multe automatisme, multa securitate, multe vise frante, multe vise implinite, dar in cele din urma, multa, multa neincredere.

luni, 9 mai 2011

Si totusi exista iubire....

...as vrea sa iau cu mine muzica mea... de fapt ar trebui sa incep altfel. mi-a spus un prieten sa mai scriu din cand in cand despre perioada aceasta de asteptare in care ma pregatesc sa plec. dar cum sa fac un bagaj pentru 18 luni, si daca m-as apuca de el ce pot sa pun in valiza? famila, prietenii? o pastila pe care sa o iau din cand in cand atunci cand imi va fi dor? as vrea sa iau cu mine atat de multe lucruri incat, pana la urma, cred ca nu o sa iau nimic. care este cel mai bun bagaj pe care sa il faci inainte de a pleca la mama dracului pentru o gramada de vreme, singur? voi lua cu mine pe mine si in mine cate o bucatica din fiecare si sper sa imi pot pastra deplinatatea facultatilor mintale ca atunci cand ma intorc sa pot spune pe cat se poate de romaneste "si totusi exista iubire...."

duminică, 1 mai 2011

The american dream

   O expresie ce am auzit-o in filme, am vazut-o in ziare si pe internet, am simtit-o uneori, imi doream sa ajung acolo sa vad cu ochii mei ceea ce vedeam doar la TV. A trecut mult timp de cand acest vis s-a nascut  iar acum, aproape fara sa imi dau seama ca de fapt se intampla, ma pregatesc sa il treiesc.
   In mai putin de o luna voi ajunge pentru prima data in Statele Unite ale Americii si voi trai si munci acolo pentru urmatoarele 18 luni. Da, 18 luni voi trai printre dungi si stele, o parte din visul american, iar acest blog este despre aceasta experienta.