si am sa ma urc intr-un avion sa privesc totul de sus pentru ultima oara... si gata. ma intorc acasa.
din miile de ganduri, nu stiu ce a mai ramas. din tot ce am devenit nu stiu cat am sa aduc cu mine. nu stiu daca am renascut pentru a redevenii altceva sau daca doar am pus aceiasi existenta in suspans ramanad sa o iau de la capat.
dar am avut mult timp, foarte mult timp, pe care mintea mea nici macar nu putea sa il priceapa si nu credeam ca am sa rezist, sincer, nu credeam! de cate ori am zis ca ma intorc nici nu mai stiu, de cate ori cautam bilete de avion pe net si spuneam tuturor, gata, eu nu mai pot, ma intorc! si tot de atatea ori am ramas. dar am fost mai linistit perioada asta si am invatat ca singuratatea nu imi prieste, chair daca uneori o mai caut. am invatat ca nu pot sta prea mult linistit chiar daca uneori mi-e sete de repaos (cum spunea eminescu). am invatat ca nu sunt razbunator. am invatat ca imi place ordinea si lucrurile simple, dar ca ma plictisesc repede ce orice este in jurul meu, mai putin de oameni. am invatat ca nu stiu sa renunt dar ca uneori renunt la mine. am invatat ca alcoolul nu ajuta cu nimic atunci cand esti trist si ca nu poti sa bei pentru ca sa uiti. am invatat ca mintea poate fi victorioasa asupra trupului, chaiar daca nu este mereu cea mai dulce victorie. am invatat ca pot sa traiesc fara nimeni care sa imi gateasca, spele, faca curat, sa ma astepte atunci cand ma intorc de la lucru, sa imi spuna "noapte buna" sau "buna dimineata", sa ma tina de mana sa ma sune doar pentru ca sa vorbeasca cu mine... dar ca nu imi este bine asa. am invatat ca pot sa scriu atunci cand sunt trist si cuvintele nu vor ramane mute, dar ca uneori pot fi prea trist pentru a mai scrie. am invatat ca imi place sa ii ajut pe cei de langa mine. am invatat sa franez cu piciorul stang, sa mananc homar si sa transfor milele in kilometrii fara calculator.... si toate astea nu or sa ma ajute cu nimic peste doua luni si ceva.
ramane sa iau totul de la capat si sa invat din nou.