miercuri, 24 august 2011

About nothing...

   America este un profesor bun.... sau poate ca sunt eu un elev intelegator care se uita cu admiratie la profesorul lui si caruia fecare lectie i se pare desprinsa parca dintr-o alta realitate. Si da, sunt roman... au trecut doua luni de cand am vanit aici, doua luni fara Pro Tv, chiar daca a trecut un an de cand nu ma mai uti la televizor, doua luni fara manele, chiar daca nu erau genul meu de muzica, doua luni fara soferi care parcau pe locurile persoanelor cu handicap, chiar daca eu nu am parcat niciodata acolo (si nici prietenii mei, se stiu ei, nu sunt multi... dar nu cantitatea conteaza). In schimb au trecut doua luni in care am invatat ca nu conteaza cum esti imbracat, lumea te respecta, nu conteaza cati bani ai, lumea te respecta, nu conteaza cu ce accent vorbesti limba engleza, lumea te respecta.
Am fost astazi in doua banci - una micuta si cocheta si una mare, impunaoare. In ambele cazuri am fost tratat cu respect, intelegere si am intalnit oameni dornici sa ajute. Pentru ca nu am cu ce sa imi leg bicicleta am intrat cu ea in banca, si nimeni nu a azi nimic... nici macar nu aveam cont la ei, eram pentru prima oara acolo... manager-ul bancii m-a salutat imediat ce am intrat, m-a intrebat ce mai fac si m-a invitat la el in birou. Se vedea ca sunt strain de toate. Si ciudat... am vorbit despre fotbalul din Romania, chiar daca el era kenian si traia in SUA de multi ani, mi-a povestit de politica banicii si cum atunci cand afara poua sau este frig de exemplu, banca este deschisa 10-20 de minute peste program pentru ca cei care vin la banca sa fie siguri ca nu au venit degeaba, mi-a povestit cum, indiferent de ora, un client care intra in banca este servit chiar daca programul s-a terminat (cazul meu) si am vorbit despre bani... Produsele sunt aceleasi, serviciile sunt aceleasi, oamenii arata la fel chiar daca vorbesc alta limba, dar sentimentul este cu totul altul.
   America este un profesor bun, o lume in care iti este usor sa gasesti un prieten, o lume care a ivatat (mie mi se pare ca stia din totdeauna) ca pentru a primi ceva trebuie mai intai sa oferi, uneori chiar fara sa ceri nimic in schimb.
   Chiar daca mai am de stat 16 luni (sau cat o sa mai rezist) nu pot sa nu ma gandesc ca cel mai mult dintre toate nu o sa imi lipseasca nici soselele "ca in palma", nici "zgarie-norii", nici oceanul - rece ca ghiata chiar si in iulie, ci bunul simt pe care o data plecat de aici am sa il gasesc doar printre acei pe care ii pot numara pe degete...

marți, 2 august 2011

Bata si mingea

Astazi am fost la un meci de baseball intr-un parc, little league

Wind of change

As vrea ca tara asta sa ma schimbe si, intr-un fel, a facut-o deja. A vrea ca o calatorie departe sa insemne si o calatorie departe in timp. Am ajuns astazi la concluzia ca nu imi plac oamenii si imediat dupa am mi-am dat seama ca am ajuns la concluzia asta incercand sa ma cunosc pe mine... Nu imi place de mine. Este un fel de Dubito ergo cogito, cogito ergo sum....
De fapt nu as vrea sa ma schimb doar sa ma intorc la o stare de mult pierduta. Putem revenii la o stare anterioara daca aplicam reteta corecta? E ca si cum ai renunta la fumat sau alcool? Daca nu mai bei, nu mai esti beat si in principiu totul e simplu... sau nu? Eu unul cred ca oamenii se pot schimba, ca pot invata din propriile greseli fie chiar si atunci cand este prea tarziu si ca uneori iertarea este posibila si de oferit si de primit la fel cum uneori nu este.
Pe cei din jurul nostru nu ii punem schimba si asta ne pune intr-o pozitie de singularitate extrem de bizara deoarece chiar daca traim inconjurati de oameni suntem de fapt si fundamental singuri. Si totul omul este un animal social ceea ce il face sa isi doreasca sa isi imparta singuratatea cu alte fiinte asemenea lui; asemenea in mare pentru ca interactiona cu cineva inseamna a renunta putin la singuratatea ta, la felul de a fi, la obiceiuri, expresii, etc. Nimeni nu ne place pentru ceea ce suntem 100% ci mai mult pentru ceea ce devenim atunci cand renuntam la singuratete.
Mie imi este dor de singuratatea mea pentru ca mi se parea corecta si destul de usor de impartit cu altcineva si asa a si fost pana in momentul in care am pierdut-o in favoarea lumii.
Acum cand lumea este departe imi astept singuratatea inapoi si sa ma intorc la lumea mea.