De cealalta parte a norilor.

   Mi-a spus Florin dar am fost sceptic, privind micutul avion Saab 2000, ca voi avea parte de o decolare “intensa”. Chestia aia mica dotata cu doua turbopropulsoare Rolls Royce a avut o prestatie de masina de curse pe pista de decolare si in timp ce eram impins in scaun ma gandeam la ce alte surprise ma astepta in cele 2 ore si 20 de minute de zbor pana la Dusseldorf.

   De cealalta parte a norilor parea ca plutim peste un ocean alb cu valuri imanse de spuma. Am citi inainte de a pleca despre locuri pe care sa le vizitez prin tari straine dar dintre toate orasele lumii, natura ste cel mai bun architect. Imi pare rau ca nu am avut la mine un aparat de fotografiat sau o camera de filmat deoarece experienta a fost spectaculasa. 

   Acum, mai departe de casa decat am fost vreodata si cu doar un sfer de drum parcurs, sentimentele sunt de tot felul dar nu ma gandesc la nici unul in afara de faptul ca imi este dor de Alexandra…. J dor in sensul in care as vrea sa ies de aici si sa caut primul autocar, tren, avion, masina sau chiar sa o iau pe jos spere casa; nu ar fi pentru prima oara, dar acum, asa cum spunea si bunul prieten citat si mai sus, ceea ce fac nu fac pentru mine asa ca pentru ea, momentan nu pot sa ma intorc la ea. 18 luni sunt si multe si lungi si grele si in toate felurile, dar dupa ziua de azi vor fi mai putine cu o zi si, incet incet, se vor strecura in amintire si restul celor care au mai ramas cinci sute si cui ii mai pasa…