duminică, 26 iunie 2011

Tara de peste alte tari

De partu zile (acum se scurge a 5-a) pe taramul fagaduintei si abia acum o amarata de postare pe blog.... Miercuri la 15.30 am aterizat pe aeroportul JFK, totul era in ceata totul trecea pe lanaga mine ca in vis, rupt de oboseala m-am asezat la cea mai mare coada pe care am vazut-o vreodata si am asteptat. Am asteptat sa imi vina randul la ofiterul pentru emigrari si sa imi puna stampila pe pasaport pentru a putea intra pe pamant american. In cele din urma minunea s-a intamplat si am iesit din aeroport sa caut trenul care sa ma duca la metroul care ma ducea la autobuzul cu care trebuia sa ajung la masina ce ma astepta sa ma duca la casa mea de aici din USA... si cu toate ca aveam ruta bine stabilita de acasa, din cauza oboselii m-am incurcat putin si am pierdut autobuzul asa ca a trebuit sa imi iau bilet catre cel mai apropiat oras; era deja tarziu, telefonul nu mergea iar eu eram asteptat la 40 de km de locul unde eram. Noroc cu Carmen care a sunat din Romania si le-a spus americanilor pe unde am nimerit sa vina sa ma culeaga :) (Multumesc). In cele din urma am ajuns "acasa", nedormit si pe drum de 24 de ore. Prima zi a fost crunta, daca aveam bani de bilet ma urcam in avion si plecam acasa. Acum e mai ok, dorul de casa e la fel dar am inceput sa deschid ochii si sa vad america. O america fara gunoaie, fara masini parcate pe trotuar, fara gropi, fara garduri la case, fara zgomot, dar cu oameni care iti zambesc si te respecta chiar daca se vede de la o posta ca nu este de-al locului. Locuiesc intr-un cartier retras si linistit, construit intr-o padure, plin de veverite, pasari si broaste testoase, cu lacuri si delusoare impadurite, cu case frumoase si linistite a caror peluza e tunsa parca la cel mai renumit frizer. Si prima impresie este... oricat de multi bani ai avea in Romania nu poti cumpara linistea si civilizatia de aici, nu pot decat sa ma gandesc ca acesti oameni sunt privilegiati ca traiesc aici. Nu, nu si eu, eu sunt de imprumut; familia mea e departe si nu ma pot bucura pe deplin de acest loc minunat. In fiecare zi invat ceva nou in fiecare zi descopar o particica noua din america. Sper ca in curand sa imi pot lua un aparat de folografiat si sa pun niste poze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu