About nothing...

   America este un profesor bun.... sau poate ca sunt eu un elev intelegator care se uita cu admiratie la profesorul lui si caruia fecare lectie i se pare desprinsa parca dintr-o alta realitate. Si da, sunt roman... au trecut doua luni de cand am vanit aici, doua luni fara Pro Tv, chiar daca a trecut un an de cand nu ma mai uti la televizor, doua luni fara manele, chiar daca nu erau genul meu de muzica, doua luni fara soferi care parcau pe locurile persoanelor cu handicap, chiar daca eu nu am parcat niciodata acolo (si nici prietenii mei, se stiu ei, nu sunt multi... dar nu cantitatea conteaza). In schimb au trecut doua luni in care am invatat ca nu conteaza cum esti imbracat, lumea te respecta, nu conteaza cati bani ai, lumea te respecta, nu conteaza cu ce accent vorbesti limba engleza, lumea te respecta.
Am fost astazi in doua banci - una micuta si cocheta si una mare, impunaoare. In ambele cazuri am fost tratat cu respect, intelegere si am intalnit oameni dornici sa ajute. Pentru ca nu am cu ce sa imi leg bicicleta am intrat cu ea in banca, si nimeni nu a azi nimic... nici macar nu aveam cont la ei, eram pentru prima oara acolo... manager-ul bancii m-a salutat imediat ce am intrat, m-a intrebat ce mai fac si m-a invitat la el in birou. Se vedea ca sunt strain de toate. Si ciudat... am vorbit despre fotbalul din Romania, chiar daca el era kenian si traia in SUA de multi ani, mi-a povestit de politica banicii si cum atunci cand afara poua sau este frig de exemplu, banca este deschisa 10-20 de minute peste program pentru ca cei care vin la banca sa fie siguri ca nu au venit degeaba, mi-a povestit cum, indiferent de ora, un client care intra in banca este servit chiar daca programul s-a terminat (cazul meu) si am vorbit despre bani... Produsele sunt aceleasi, serviciile sunt aceleasi, oamenii arata la fel chiar daca vorbesc alta limba, dar sentimentul este cu totul altul.
   America este un profesor bun, o lume in care iti este usor sa gasesti un prieten, o lume care a ivatat (mie mi se pare ca stia din totdeauna) ca pentru a primi ceva trebuie mai intai sa oferi, uneori chiar fara sa ceri nimic in schimb.
   Chiar daca mai am de stat 16 luni (sau cat o sa mai rezist) nu pot sa nu ma gandesc ca cel mai mult dintre toate nu o sa imi lipseasca nici soselele "ca in palma", nici "zgarie-norii", nici oceanul - rece ca ghiata chiar si in iulie, ci bunul simt pe care o data plecat de aici am sa il gasesc doar printre acei pe care ii pot numara pe degete...

Bata si mingea

Astazi am fost la un meci de baseball intr-un parc, little league

Wind of change

As vrea ca tara asta sa ma schimbe si, intr-un fel, a facut-o deja. A vrea ca o calatorie departe sa insemne si o calatorie departe in timp. Am ajuns astazi la concluzia ca nu imi plac oamenii si imediat dupa am mi-am dat seama ca am ajuns la concluzia asta incercand sa ma cunosc pe mine... Nu imi place de mine. Este un fel de Dubito ergo cogito, cogito ergo sum....
De fapt nu as vrea sa ma schimb doar sa ma intorc la o stare de mult pierduta. Putem revenii la o stare anterioara daca aplicam reteta corecta? E ca si cum ai renunta la fumat sau alcool? Daca nu mai bei, nu mai esti beat si in principiu totul e simplu... sau nu? Eu unul cred ca oamenii se pot schimba, ca pot invata din propriile greseli fie chiar si atunci cand este prea tarziu si ca uneori iertarea este posibila si de oferit si de primit la fel cum uneori nu este.
Pe cei din jurul nostru nu ii punem schimba si asta ne pune intr-o pozitie de singularitate extrem de bizara deoarece chiar daca traim inconjurati de oameni suntem de fapt si fundamental singuri. Si totul omul este un animal social ceea ce il face sa isi doreasca sa isi imparta singuratatea cu alte fiinte asemenea lui; asemenea in mare pentru ca interactiona cu cineva inseamna a renunta putin la singuratatea ta, la felul de a fi, la obiceiuri, expresii, etc. Nimeni nu ne place pentru ceea ce suntem 100% ci mai mult pentru ceea ce devenim atunci cand renuntam la singuratete.
Mie imi este dor de singuratatea mea pentru ca mi se parea corecta si destul de usor de impartit cu altcineva si asa a si fost pana in momentul in care am pierdut-o in favoarea lumii.
Acum cand lumea este departe imi astept singuratatea inapoi si sa ma intorc la lumea mea.

Game, set, match!

Asta e pentru Vasi... in special. Astazi in timp ce ma plimbam cu bicicleta am ajuns la un parc, undeva la 2 Km de unde stau. Unul din multele parcuri din SUA, sunt 5 (de care stiu eu) numai langa mine. Dar acesta avea.... doua terenuri de tenis. Cu gard de jur-imprejur dar.... cu intrare gratuita! Trebuie sa spun ca cele doua terenuri arata exemplar, suprata de joc  sintetica, fileu, trebuie doar sa iti aduci racheta si mingi si sa joci pana nu mai poti pentru ca duminica la ora 4 dupa-masa nu era nimeni acolo. Poate o sa radeti dar stateam si ma uitam la terenurile acelea gandidu-ma ca in romania trebuie sa platesti 15 ora cel putin sau daca ai norocul sa gasesti un teren gratis este in stare deplorabila. Pe langa terenurile de tenis, parcul mai are teren de basket si base ball, loc de joaca pentru copii, banci la umbra copacilor si muuulta verdeata. Dimensiuni...  apox 250 m lungime si 100 latime, ingradit astfel incat daca mergi cu copilul in parc il poti lasa linistit sa alerge unde vrea el.
Pentru curiosi mai multe informatii pe: http://www.waymarking.com/waymarks/WM1R4M_James_H_Rollins_Tennis_Courts__Ashland_NH

nu este acelasi parc pentru ca nu l-am gasit pe net dar arata exact la fel si este asa cum scrie pe site... "Court Condition: Excellent" ...eu as spune amaising

Face your fears, live your dreams...

.... sau un fel de a ne ascunde dupa deget, a ma ascunde dupa deget. Am fost la un parc de distractii astazi, sarcina de serviciu, iar in incercarea de a uita macar si pentru cateva minute ca sunt aici, departe, de mult si pentru cine stie cat de mult timp am urcat in toate masinariile care credeam ca or sa ma sperie mai tare si cum cel mai mult imi este frica de inaltime m-am dus in cele care m-au urcat cat mai sus. Cred ca tot ce am reusit sa fac a fost sa strang ceva material pentru cosmarurile care vor urma. Sambata si duminica am fost la Atlantic, nimic deosebit, parca as fi fost la mare, apa murdara sambata, duminica am fost in alt loc unde apa era foarte curata si foarte rece, mult prea rece dupa standardele mele dar am intrat sa fac o baie. Am vazut si Boston-ul, astazi chiar ne-am ratacit putin pe acolo in drum spre casa, orasul nu este mare sau spectaculos doar ca infrastructura este ciudata si parca din alta lume, sosele suprapuse, tunele, autostrazi... si toate acestea parca in centrul orasului facand-ul sa arate asemenea unui monstru de sticla otel si beton, hidos, complicat, gri si foarte grabit.

Need for speed

Au trecut.... hmmm 18 zile de cand [nu, nu la aia ma refer... cu toate ca au trecut tot atatea zile :( ]... de cand nu am mai condus. Dar ieri am avut ocazia, de fapt prima data a fost cu o saptamana in urma dar nu am stiut sa plec de pe loc iar americanul a cui era masina nu a aut rabdare sa imi explice, s-a urcat in masina si a condus eu, spre frustrarea mea; aici toate masinile au cutie automata, ceea ce in cel mai simplu mod posibil inseamna ca pedala de frana functioneaza si ca ambreaj. Vi se pare confuz? Macar acum nu va mai mirati ca nu am reusit sa plec de pe loc din prima.... bine nici permisul nu l-am luat din prima acum 10 ani... deci mai am o scuza. OK, ca sa pui in ''drive" o nenorocita de masina cu o cutie automata trebuie sa calci frana... ceea ce pana la urma ieri am aflat singur, deoarece nimeni nu s-a sinchisit sa imi explice. Am condus doua masini :D, o Toyota din '97 si una si una din '06 (Corola), pentru ca nu am permis (sper ca politia nu citeste blogul) am condus doar pana la capatul strazii si inapoi dar am avut un loc mare si frumos sa intorc unde am incercat sa imi dau seama care masina imi place mai mult. Din pacate nu am putut folosi frana de mana deoarece proprietarul masinilor era pe aproape dar pot spune ca cea din '96 avea mai multa personalitate si era mai... cum sa spun... era mai usor de "simtit" decat cea noua care chiar daca era mult mai comoda si sigura te facea sa te simti ca si cum ai conduce un la un joc pe PC decat pe sosea. Urmeaza sa imi iau permisul si sa conduc masinile firmei la care lucrez cateva Honda Odyssey ultimul model, motor V6, 250CP... in caz ca va intrebati lucrez la o organizatie care se ocupa de persoane cu dizabilitati.... mda inca o diferenta fata de Romania, aici serviciile sociale sunt, punct.

Mai departe, traficul... Aici sunt pieton, sau pasager, sau biciclist. Ca si pieton insa a fost ciudat la inceput pentru ca nu exista trotuare (cred ca ala cu bordurile de la noi ar fi crapat de ciuda), dar nevoia de a umbla si explora m-au facut sa ma aventurez si asa. Trebuie sa spun ca in fiecare zi in care merg pe jos aici raman uimit de ce se intapla in jurul meu. Am sa incerc sa explic cat mai bine, aici pietonul e rege... in sensul ca asa este tratat. Exagerez, poate pentru ca nu este rege dar nu exagerez cand spun ca e tratat ca unul. De multe ori am vazut masini care opreau la, nu exagerez, 15-20m de mine atunci cand ma apropiam de intersectie sau trebuia sa ma intersectez cu o masina, nu vorbesc de o trecere de pietoni! De multe ori ma intrebam ce naiba e cu astia si ma opream ca nu intelegeam ce se intampla; nici o masina nu s-a miscat pana nu am ajuns pe cealalta parte a drumului... si a durat ceva vreme pentru ca nu stiam de ce stau aia. Daca traversezi prin loc nepermis masinile opresc la 15-20m de tine si nimeni nu clacsoneaza, daca esti pe marginea drumului, pieton sau biciclist si trece o masina pe langa tine o face pe sensul celalalt, daca nu are loc din cauza traficului din sens opus, se opreste, daca nu are vizibilitate incetineste, daca biciclistul merge pe mijlocul benzii lui (nu al drumului) nu il depaseste ci asteapta sa vada daca vireaza stanga sau se trage pe banda dreapta, daca te apropii de trecerea de pietoni toata lumea opreste, daca o masina opreste in fata lor, americanii, opresc la 10-15m de ea, cu exceptia intersectiilor sau zonelor aglomerate, daca vrei sa iesi dintr-o parcate, benzinarie, etc, primesti imediat prioritate. Nu stiu ce sa spun, la fel ca voi si eu am fost pieton, biciclist si sofer in Romania si voi mai fi...

the american way...

A trecut ceva timp de cand sunt aici, nu prea mult.... nici macar suficient pentru a incepe sa simt ca lunile pe care trebuie sa le petrec aici sunt mai putine. dar timpul care a trecut am incercat sa il umplu cu cat mai multe activitati. Sambata, 1 Iulie, am fost la o petrecrere... undeva intr-un cartier rezidential la o vila cu piscina si toate ingredientele unei linistite vieti americane... mancare buna, bautura buna si la discretie, lume buna si replica serii " -You got in from Romania nine days ago? ...ooo, nice and look whre you ended up..." mi-a spus o americanca la 45 de ani cu care am facut cunostinta acolo.... Intradevar uite unde am ajuns si totusi :) nu vreau sa devin melancolic dar nu ma simteam deloc privilegiat acolo... Drumul pana acolo a durat o ora pe niste sosele ce nu vor fi in romania nici in 50 de ani (pentru cei ce asteapta sa fie gata autostrazile noastre... mai bine mergeti la altii care deja le au!). Duminica am stat acasa iar luni am fost la Jon, prietenul si colegul meu american, unde, dupa ce am lucrat putin pe langa casa, am plecat la plaja pe malul unui lac... acuma trebuie sa spun ca in jurul Resitei sunt 3 lacuri muuult mai frumoase decat acestea dar.... :) chiar daca americanii (cel putin din zona asta) nu au asa lacuri frumoase ca si noi, la ei este curat, este liniste, este odihna... m-am plimbat cu barca, am inotat si m-am jucat... acolo am gasit o lada mare in nisip plina cu mingi si jucarii din care iti alegeai ce vrei, te jucai si le puneai la loc cand ai terminat si toata lumea facea la fel. Am observat ca toata lumea in jurul meu este... linistita. americanii isi lasa copii in apa fara griji pentru ca sunt patru salvamari care supravegheza zona de inot, care este limitata la o mica portiune de plaja pentru a se evita accidentele, americani care isi lasa masinile descuiate in parcare sau cu geamurile lasate fara sa la fie teama de hoti, americani care strang dupa ei atunci cand mamanca sau beau, americani care nu asculta muzica, vorbesc la telefon sau fac gratare langa alti americani sau romani pentru a nu deranja... am ajuns acasa tarziu dupa ce am mai lucrat ceva pe langa casa... am tuns iarba, am spalat masina (nu a mea) si alte chestii marunte. peste tot unde te uiti lumea e linistita, peste tot pe unde te uiti e... altfel. am lasat un minifrigider pe marginea drumului, in fata biroului, pentru a se dezgheta (ca sa nu lase apa in cladire) de vineri pana luni si luni cand am venit la lucru l-am gasit unde l-am lasat. aici cand americanii au ceva de dat pun in fata casei si scriu Free, daca nu, nimeni nu se atinge de lucrurile de pe marginea strazii si sunt o multime aici unde locuiesc eu, biciclete, triciclete, jucarii, ziare si reviste, etc... chiar si eu imi tin bicicleta pe driveway (in lipsa de masina :) ) si sta acolo de o saptamana zi si noapte. am vazut biciclete in fata magazinelor si supermarket-urilor fara sa fie legate... in fine, chair daca ma repet... lucrurile stau altfel aici mult mai altfel mult mai bine.
Restul saptamanii a trecut la munca; este din ce in ce mai bine, incep sa primesc mai multe respunsabilitati si sa fiu apreciat. curand am sa imi iau permisul de conducere si am sa pot sa fiu si mai util locului de munca :)